IUBIREA DE SINE

Introducere
1. Un fenomen de masă în zilele din urmă (I Timotei 3:2)
2. Prima lege a firii pământeşti; tendinţa de divinizare; eul care trebuie răstignit şi lepădat (Luca 9:23)

I. OMUL CU IUBIRE DE SINE
A. Principii
1. Folosul propriu este prioritar (Filipeni 2:21)
2. Scopul scuză mijloacele (Ieremia 2:33; Romani 2:1)
3. Iubirea de sine conţine: iubirea de bani (Eclesiastul 5:10), slava deşartă (Apocalipsa 18:7; Daniel 11:37, Ioan 5:41; Romani 1:21), iubirea plăcerilor (II Timotei 3:4; Proverbe 21:17)
b. Exemple
1. Haman – cultul personalităţii (Estera 3:2, 5-6; 5:9-14; 6:6)
2. Absalom – ambiţii personale (II Samuel 14:25-33; 15:1-6)
3. Dima – iubirea de sine manifestată prin iubirea plăcerilor din lume (2 Timotei 4:10)
c. Rezultate
1. Slavă, bogăţie, plăceri de moment (I Timotei 4:8)
2. Pofta care trece; a-ţi scăpa (iubi) viaţa; a-ţi pierde viaţa (Ioan 12:25; I Ioan 2:15-17)

II. OMUL CU LEPADARE DE SINE
A. Principii
1. Lepădare de sine în favoarea lui Dumnezeu şi a semenilor (Marcu 12:29-31; Galateni 5:14)
2. Folosul altora = folosul propriu (1 Corinteni 10:24; Filipeni 2:4; I Corinteni 13; Efeseni 5:28 – în familie)
3. Iubirea agape – fără corespondent şi răsplată (Matei 5:44; Luca 6:27, 35)
B. Exemple
1. Ionatan – prinţul care cedează tronul în favoarea altuia (I Samuel 18:1,3; 20:17; 23:17; 1 Ioan 3:17)
2. Neemia – omul iubitor de neam, ca Iosif, Moise, … (Neemia 1:4-11; 5:14-19)
3. Pavel – apostolul dator tuturor (I Corinteni 10:33: II Corinteni 12:15; 11:7‑11)
C. Rezultate
1. Evlavia are ca final slava, bunăstarea veşnică – viaţa de acum şi viaţa viitoare (I Timotei 3:16; 4:8)
2. Efecte în lume (Ioan 13:34-35), efecte veşnice (Apocalipsa 12:10-11)

ÎNCHEIERE
1. Modelul suprem: Isus Hristos (Filipeni 2:4-11)
2. „Nimeni n-a ajuns vreodată singur în cer, dar de acolo a căzut cineva, pentru că a vrut să urce mai sus – Diavolul şi apoi a cauzat căderea multora”

DESPRE FAPTELE FIRII PĂMÂNTEŞTI

As vrea sa va provoc la un studiu biblic despre faptele firii pamantesti si as dori daca se poate sa conlucrati cu mine si va va exprimati opinii sau sa comentati.Va multumesc pentru veti interactiona cu mine si fie ca Bunul Dumnezeu sa va binecuvinteze!

INTRODUCERE
1. Faptele cărnii (firea pământească): sarx (lb. greacă) – elementul păcătos al naturii umane, cu dorinţele ei corupte
2. Omul şi faptele (Matei 7:17-18; 12:33). Imposibilitatea imparţialităţii – ori fapte (roade) bune ori fapte (roade) rele (Romani 6:21-22)

I. DECĂDEREA FIRII UMANE
A. Cauze
1. L-au schimbat pe Dumnezeu – idolatria (Romani 1:23-25)
a) au slujit făpturilor în loc să slujească Făcătorului: (Romani 1:25; Matei 6:24)
b) nu L-au păstrat pe Dumnezeu în cunoştinţa lor (Romani 1:28)
2. Dumnezeu i-a lăsat – libertatea responsabilă (Romani 1:26; Isaia 53:6)
B. Etapele căderii (schimbării)
1. Păcatul inimii (Marcu 7:21; Iacov 1:15)
2. Comiterea în fapte, apoi prin asociere şi cumulare; tot felul de fapte rele (Romani 1:29; Efeseni 4:19; Iacov 3:16)
3. Păcatul ca virtute (Romani 1:32)
C. Efecte
1. Întinează pe om (Marcu 7:23; II Corinteni 7:1)
2. Atrag mânia lui Dumnezeu (Romani 1:18; Efeseni 5:6; Coloseni 3:6)
3. Anulează dreptul la moştenirea vieţii veşnice (1 Corinteni 6:9; Galateni 5:21; Efeseni 5:5)
4. Condamnă la pedeapsa veşnică (Apocalipsa 21:8)

II. PREZENTARE
A. Identificare (sunt cunoscute – Galateni 5:19)
1. Prin Lege (Romani 7:7-13)
2. Prin conştiinţă (Romani 2:14-15; I Corinteni 11:14)
B. Clasificare (Marcu 7:21-22; Romani 1:29-31; I Corinteni 5:11; 6:9-10; Galateni 5:19-21; Efeseni 4:25-31; 5:3-5; II Timotei 3:2-5; I Petru 4:3-4; Iuda 16, 18-19; Apocalipsa 21:8; 22:15)
1. Păcatele trupului: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, sodomia, malahia, beţia, îmbuibarea, chefuirea
2. Idolatria: închinarea şi slujirea la idoli, vrăjitoria,
4. Păcatele materiei: lăcomia de avere şi de bani, furtul, înşelăciunea
5. Păcatele vorbirii: cearta, dezbinarea, certuri de partide, vrajba, pizma, zavistia, neînduplecarea, amărăciunea, cârtirea, călcarea de cuvânt, minciuna
6. Păcatele spiritului – gândirii: iubirea de sine, mândria, lăudăroşia, glumele proaste, vorbele trufaşe, bârfa, obraznicia, gânduri rele, necredinţa, evlavia de formă, frica, nebunia, neiubirea de bine, neascultarea
„… şi altele asemănătoare cu acestea”

III. ELIMINARE
A. Prin Duhul (Galateni 5:16 Isaia 64:6)
1. Izbăvire de trecut (I Corinteni 6:11; Romani 8:1-2)
2. Călăuzire pentru viitor (Romani 8:5-11; 6:17-22)
3. Luptă (Romani 8:4-14; Galateni 5:17)
B. Prin disciplinare la nivel de Biserică
1. Ruperea legăturilor (I Corinteni 5:9; Eseni 5:7; II Timotei 3:5; Matei 18:15-18)
2. Eliminare, judecată (I Corinteni 5:12-13)
C. Prin judecata veşnică (Apocalipsa 22:15)

ÎNCHEIERE
1. Este necesară schimbarea minţii (Romani 12:1-2; I Petru 4:1; Coloseni 3:10,12)
2. Faptele bune sunt pregătite, numai să le cunoaştem şi să le practicăm (Efeseni 4:17‑24)

DĂRNICIA CREŞTINĂ

Fericit este cel ce se interesează de cel sărac; în ziua nenorocirii, Domnul îl scapă.
Psalmul 41.1

Este de datoria oricărui creştin să se gândească la cei săraci şi să-i poarte în inimă. Isus ni i-a pus lângă noi, când a zis: ”Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi”. Mulţi le dau bani în grabă ca să scape de ei; alţii, în mare număr, nu le dau nimic. Or, făgăduinţa pe care o citim este făcută celui care ”se interesează” de cel sărac, care cercetează nevoile sale şi se ocupa de el cu atenţie dorindu-le binele cu adevărat.

Mai mult bine i se face prin îngrijiri şi atenţii, decât prin bani; dar cel mai bine prin amândouă. ”Pe cel ce se interesează de cel sărac, în ziua nenorocirii Domnul îl va scăpa”. El i-o făgăduieşte. El ne va scoate din starea de întristare, dacă îi ajutăm şi noi pe alţii să iasă, vom primi de la Domnul ajutoare dumnezeieşti deosebite, dacă şi noi căutăm să urmărim nevoile aproapelui nostru.

Oricât am fi de darnici, vom avea vremuri de încercare; dar dacă ne-am achitat de această datorie, putem să cerem de la Domnul un ajutor special şi direct.
Zgârcitul se îngrijeşte de sine, dar Domnul îl va sprijini pe credinciosul milos şi darnic. Aşa cum faceţi voi altora, tot aşa vă va face Domnul vouă.

IUBIRE DESĂVÂRŞITĂ

… şi fiindcă iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt.
Ioan 13.1

Aici este un fapt care ajunge să fie pentru noi o făgăduinţă; cum a fost atunci Mântuitorul nostru, aşa este şi acum; şi ceea ce a făcut pentru prea iubiţii cu care El a trăit pe pământ, va face mai departe şi cu noi, şi cât va fi lumea. „Fiindcă a iubit pe ai Săi”, nu este ceva minunat? Că El a putut să îi iubească pe oameni aşa cum sunt, este o minune! Ce-a găsit El în bieţii Săi ucenici ca să-i iubească? Şi ce găseşte El în mine?
Dar când Isus a început să iubească, este în firea Sa să continue să iubească. Această iubire face din sfinţi „oamenii Săi”; ce nume minunat! El i-a câştigat cu sângele Său şi ei sunt comoara Sa. Cum ei sunt „ai Săi”, El nu-i va pierde. Ei sunt prea iubiţii Săi şi El nu va înceta să-i iubească mai departe. Suflete al meu, spune-ţi şi ţie că El nu va înceta niciodată să te iubească!
„El i-a iubit până la capăt”; iubirea cea mai mare care a umplut inima Mântuitorului, până la moartea Sa, a fost iubirea pentru ai Săi. El i-a iubit atât cât este cu putinţă, i-a iubit până acolo că S-a dat pe Sine însuşi la moarte pentru ei; El nu putea să facă mai mult. Aceasta este iubirea desăvârşită în care nu este nici nebunie, nici dare înapoi, nici necredincioşie, nici indiferenţă şi pe care a răspândit-o din belşug pentru toţi ai Săi.

Aşa este iubirea lui Isus pentru toţi aceia care fac parte din poporul Său. Să cântăm cu recunoştinţă o cântare Prea Iubitului nostru.

CÂŞTIGAREA VICTORIEI

Dumnezeul păcii îl va zdrobi în curând pe Satana sub picioarele voastre.
Romani 16.20
Iată o făgăduinţă care o completează pe cea de ieri. Potrivirea cu modelul nostru divin nu trebuie să ni se arate numai prin muşcătura din călcâi, ci şi prin biruinţa asupra celui rău. Balaurul trebuie zdrobit şi sub piciorul nostru. Adunarea din Roma era bântuită de lupte interne, dar Dumnezeul lor era ”Dumnezeul păcii” şi le dădea odihna sufletului. Vechiul vrăjmaş poate reuşea să-i facă să se poticnească şi să-i amăgească pe cei simpli; dar până la urmă, el va trebui să fie călcat în picioare chiar de aceia pe care-i tulburase. Poporul lui Dumnezeu nu obţine această biruinţă nici prin puterea lui nici prin dibăcia lui. Dumnezeu însuşi îl va zdrobi pe Satan; va fi zdrobit sub picioarele noastre, da, Dumnezeu îl va zdrobi.

Să pornim cu bărbăţie să-l întâmpinăm pe Ispititor, şi nu numai duhurile răutăţii, ci, însuşi domnul întunericului va fugi din calea noastră. Să nădăjduim într-o grabnică biruinţă, păstrând o încredere nezdruncinată în Dumnezeul nostru. ”Curând”! Fericită nădejde, vom pune piciorul nostru pe şarpele cel vechi! Puterea răului va fi anihilată şi Satan va avea capul zdrobit într-un mod ruşinos sub piciorul omului. Prin credinţa în Domnul Isus să punem de acum piciorul pe Ispititor.